Traducere de Octavian Cocoş
Descrie starea lui de spirit când Laura este prezentă şi când se îndepărtează.
Pe chip îmi plouă lacrimi zeci, amare,
şi bate-un vânt ce-aduce doar suspine,
atunci când ochii mi-i întorc spre tine
şi simt că mă separ de lumea mare.
E drept, surâsul tău mi-e alinare,
ce pofta-mi arăzătoare-n frâu o ţine,
şi-n focul suferinţei mă susţine
când te privesc atent, cu încordare.
Dar frigu-apoi începe să mă strângă
când văd că pleci şi-n clipa despărţirii
îmi iei cu tine stelele fatale.
Eliberat cu cheile iubirii
sufletul meu ar vrea să te ajungă;
şi-ngândurat porneşte pe-a ta cale.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.